Nici tortura comunistă nu l-a făcut să renunțe la Dumnezeu. Povestea episcopului român Ioan Suciu, beatificat de Papa Francisc [VIDEO]

În vremurile întunecate ale anului 1948, România a fost martora unui moment șocant în istoria sa religioasă. Ioan Suciu, un martir al credinței, a devenit primul episcop greco-catolic din această țară să fie aruncat în beciurile opresiunii comuniste.

Vezi și: Fabricile României din comunism de care acum s-a afes praful

Ioan Suciu, dedicat până la capăt credinței sale

Ioan Suciu a fost o figură emblematică a Bisericii Greco-Catolice din România, un slujitor al credinței cu o inimă curajoasă. În timpurile opresiunii comuniste, el și-a păstrat tăria și nesupunerea față de autoritățile care doreau să subjuge credința și să îngenuncheze sufletele oamenilor.

Ioan Suciu a fost condamnat la suferință într-o închisoare comunistă. Acolo, în cele mai grele condiții, și-a păstrat demnitatea și credința neclintită în Dumnezeu, chiar când hrana era puțină și torturile frecvente. El a devenit un simbol al rezistenței și al speranței pentru toți cei care au suferit alături de el.

În cele din urmă, episcopul Ioan Suciu și-a dat viața pentru credința sa, murind de foame în închisoarea comunistă. Cu toate acestea, el a rămas o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare, un erou al credinței și al libertății.

În inima Transilvaniei, într-o familie credincioasă, se năștea, în anul 1907, un copil care avea să devină un simbol al rezistenței și al credinței în fața comunismului. Ioan Suciu, al patrulea din cei nouă copii ai părintelui unit Vasile Suciu, avea să-și scrie numele în paginile istoriei Bisericii Greco-Catolice din România.

Vezi și: Episcop, doctor în teologie, martir și fotbalist de renume. Ioan Suciu a jucat și la Roma

În tinerețea sa, cunoscut sub numele de Nelucu, a fost nu numai un slujitor al credinței, ci și un talentat fotbalist, aducând glorie Clubului Sportiv din Blaj. Anii săi de școală primară au fost împărțiți între Blaj și Beiuș, din cauza Primului Război Mondial.

În anul 1925, Ioan Suciu a obținut diploma de bacalaureat și a fost trimis la Roma, unde a studiat la Colegiul Bizantin Sf. Atanasie.

În ziua de 29 noiembrie 1931, Ioan Suciu a fost hirotonit preot la Roma și s-a întors în țara sa natală. Aici, a devenit profesor de religie și limba italiană la liceul comercial pentru băieți și apoi la Academia de Teologie din Blaj.

Dar nu numai ca slujitor al Bisericii a fost cunoscut Ioan Suciu. El a devenit Episcopul tinerilor, un nume care i s-a atribuit pentru dragostea și devotamentul său pentru aceștia.

În anii care au urmat, sub presiunea terorii comuniste, a luptat pentru a proteja instituțiile religioase și școlile confesionale de naționalizarea impusă de autoritățile comuniste.

Într-un moment semnificativ din istoria sa, la 15 mai 1948, cu ocazia centenarului Adunării de la 15 mai 1848 de la Blaj, episcopul Ioan Suciu și alți prelați nu au avut voie să vorbească în prezența oficialilor comuniști. Cu toate acestea, el nu s-a lăsat intimidat și a continuat să-și propovăduiască credința.

Această luptă a avut un preț greu. În cele din urmă, în octombrie 1948, în timpul unei vizite canonice, episcopul Ioan Suciu a fost arestat. A fost supus torturii și suferinței în închisorile comuniste, dar și în acele momente întunecate, nu și-a pierdut credința.

Vezi și: Cum era viața de școlar, în comunism: manuale unice, organizații și uniforme incomode. Elevii români, „condamnați” la muncă patriotică

Prizonier al credinței în întunericul comunist, beatificat zeci de ani mai târziu de Papa Francisc

După arestarea sa, episcopul Ioan Suciu a fost condus în lanțuri la Securitatea din Sibiu, apoi mutat la București. În luna mai a anului 1950, suferința sa a cunoscut un nou prag când a fost supus unor interogatorii și torturi groaznice.

Apoi, destinul l-a purtat către închisoarea Văcărești și, în luna octombrie a aceluiași an, împreună cu episcopul Ioan Ploscaru, a fost dus în închisoarea Sighetu-Marmației, un loc al suferinței și al încercărilor care aveau să dureze până în luna iunie a anului 1953.

Sfârșitul tragic al vieții sale s-a petrecut în liniște, în seara zilei de 26 iunie 1953. Episcopul Suciu era deja bolnav de ulcer și i se refuzase orice îngrijire medicală.

Trupul neînsuflețit a fost aruncat într-o groapă comună, nici în zilele noastre neștiindu-se cu exactitate unde este înmormântat. Beatificat de Papa Francisc în 2019, el rămâne un simbol al credinței și al luptei pentru libertate în România.

Vezi și: INTERVIU „Furtuna perfectă” care ține în viață comunismul în România